Este cunoscut faptul că în România editarea şi publicarea cărţilor de specialitate din domeniul artei muzicale s-a realizat sporadic şi că în special în ultimele două decenii a lăsat foarte mult de dorit. Tot ceea ce s-a tipărit prin munca entuziastă a câtorva inimoşi muzicologi din echipa editurii muzicale a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., în special în anii 1960-1980, nu se mai găseşte, la ora actuală, în nici un raft al librăriilor sau al anticariatelor din ţara noastră.
Oricum, conţinutul acestor lucrări este perimat, multe din ideile enunţate fiind deja demult depăşite, ceea ce ar impune reeditarea lor într-o viziune nouă şi cât mai conformă cu exigenţele şi realităţile cerinţelor moderne ale zilelor noastre.
Este greu de înţeles faptul că în ultimii ani nu putem găsi aproape niciun volum, care să prezinte viaţa şi opera marilor compozitori ai istoriei muzicii universale. Din păcate constatăm mari întârzieri şi în editarea, traducerea şi publicarea lucrărilor de referinţă din domeniul muzicologic.
Datorită acestui fapt, am găsit de cuviinţă să aşez în prim planul părţii întâi a cărţii, un capitol intitulat „Skriabin, compozitor şi interpret”, care intenţionează să realizeze o scurtă incursiune în viaţa, creaţia şi nu în ultimul rând în pianistica skriabiniană.
Pentru datele biografice, am ales ca sursă de inspiraţie mai multe pasaje din cartea „Skriabin” scrisă de M. Mihailov şi apărută în anul 1972 la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. În cea de-a doua parte a cărţii, voi exemplifica, desele apariţii a trei motive muzicale, care vor juca un rol deosebit de important în angrenajul sonatelor pentru pian skriabiniene.
Daniel Goiţi