Herwig Reiter - Trei Lieduri

 

Ich bin das Lied (Eu sunt cântecul) – versuri Gabriele Burian

În aprilie 2011 am susținut, la invitația organizatorilor Festivalului „Cluj Modern“, o conferință despre situația muzicii contemporane, legată de o minunată interpretare a ciclului meu de lieduri „iba de gaunz oaman fraun“ cu Adela Zaharia ca protagonistă și ansamblul Ad hoc sub conducerea lui Matei Pop.

Reîntors în Austria, am simțit nevoia de a-mi exprima recunoștința față de artista care, pe lângă faptul că a dăruit cântecelor mele fantastica sa voce, a reuşit şi să stăpânescă uimitor de bine dialectul vienez al acestora. Am făcut aceasta printr-un cântec ale cărui text și muzică au fost scrise special pentru ea. Mi-a venit în ajutor poeta Gabriele Burian, care a găsit cuvinte mișcătoare spre a descrie momentul de abandon într-o viață de cântăreţ dedicată muzicii.

Dedic acest lied doamnei Adela Zaharia, în speranța că, într-o bună zi, îl voi auzi cântat de ea.

Gesang der Sirene (Cântecul sirenei) – versuri Gabriele Burian

Muzeul de Istorie Naturală din Viena, cu acustica de biserică a foaierului său în formă de dom a reprezentat stimulul acestei compoziții, în care interpreta și instrumentele au fost poziționate la o oarecare depărtare unele de altele pentru a sugera vastitatea mării. Melismele scurte ale solistei cântate pe „ah“ redau jocul valurilor, dansul fluturilor, și (din perspectivă acustică) țipetele păsărilor, care rămân aproape neschimbate ritmic, alternând doar în funcție de gradul de surescitare al tonului. În fragmentele cu text „groaznicul“ interval de cvintă dormitează sub dulceața fermecătorului cântec. Tremolourile coardelor din partea finală accentuează și mai clar pericolul miticei sirene: o ființă pe jumătate pasăre, pe jumătate zeiță, care, ea însăși mistuită de dragoste, aduce altora moartea.

Psst! – versuri: Joachim Ringelnatz

Căutam de fapt la Ringelnatz un text vesel pe care, la cererea prietenului meu Akos Banlaky, să îl pun pe muzică pentru familia Wagner şi instrumentarul lor. În mod neprevăzut am dat însă peste aceste gânduri despre moarte ale umoristului german, care m-au atins profund, poate pentru că eu, întocmai ca autorul poemului „Psst!“, atunci când îmi merge rău, înclin nu înspre lamentare, ci mai degrabă înspre retragerea în interior, „închid ușile și ferestrele“ și nu mă revolt împotriva sorții.

Dedic această lucrare minunatei familii Wagner: Wolfram (flaut), neîntrecutul compozitor, de care mă unesc o lungă prietenie și multe convorbiri nocturne despre artă, Ingrid (violoncel), soția lui, ale cărei aprecieri au fost deosebit de importante pentru mine la începuturile mele în lumea compoziției, și cei doi copii acum mari Isabella (violă) și Dominik (contrabas), pe care sper să îi cunosc mai bine în timpul repetițiilor pentru această piesă.

Herwig Reiter

ISBN
ISBN	978-606-645-010-2

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău            Bun

Introduceţi codul din imagine: